Zeul Krisna

Conform mitologiei hinduse, Krisna reprezinta unul din numeroasele avataruri ale zeului suprem Visnu, zeul spatiului si cel care confera lumii stabilitate. De fiecare data cand lumea are nevoie de el, Visnu apare sub forma unui erou care nu numai ca il reprezinta, dar se si identifica cu el sau, in avataruri secundare, este patruns de forta zeului.
Krisna este copilul drag si razboinicul nemilos, inaccesibil si venerat de catre pastori. De multe ori este considerat a fi un pastor de vaci care canta la flaut, iar alte povesti il descriu ca un tanar print care carmuieste prin ordinele sale intelepte. Uneori, Krişna este considerat avatarul tuturor divinitatilor hinduse. El s-a nascut la Mathura, la nord de Agra, la sfarsitul celei de-a treia epoci a lumii. Parintii sai sunt Devaki si
Vasudeva. Indiferent de existenta a numeroase povesti care precizeaza aspecte ale nasterii si vietii lui Krisna, toate acestea au in comun mai multe aspecte cum ar fi faptul ca acesta este o incarnare divina, ca a avut o copilarie si tinerete petrecuta in mediul pastoral si ca viata sa matura si-a petrecut-o ca un viteaz luptator si invatator al celor drepte.
Zeul este reprezentat in diverse picturi avand tenul intunecat. Insusi numele sau inseamna cel negru. In casele hinduse sunt adesea reprezentari ale zeului ca un copil care fura unt sau al unui pastor ce canta la flaut. Este rasfatat de pastorite, danseaza cu ele si le acompaniaza cantecele cu flautul sau. Intr-o zi fetele sunt la scaldat, iar el le fura hainele si le obliga astfel sa vina la el goale, una cate una pentru a i le cere.
Se uneste cu mii de pastorate, dar preferata sa este Radha. Apoi il ucide pe Kamsa si devine stapanul tinutului. In scurt timp pleaca si-si formeaza cetatea mitica Dvaraka, unde se insoara cu fiica regelui Vidarbha si are o nunta grandioasa.
Dupa aceea incepe pentru el o viata fastuoasa, alaturi de cele 16.000 de sotii si cei 80.000 de copii.
Acest fast este intrerupt de numeroasele lupte impotriva demonilor, de un duel cu varul sau, regale Cisupala, si de razboiul cu Bharata care a fost subiectul poemului Mahabharata. In urma unei dispute, acesta se retrage in padure unde este lovit cu o sageata in calcai, singurul sau loc vulnerabil. Din aceasta cauza moare si se ridica la cerurile zeilor unde isi regaseste forma divina.
Krisna este incarnarea lui Visnu si este zeul suprem, obiect al practicii religioase numite bhakti. Dragostea pastorilor pentru Krisna este un model al acestui atasament fata de zeu, iar canturile din Gitagovida constituie Cantarea Cantarilor a Indiei.
Printre textele care prezinta imensa putere de care se bucura zeul se numara Siddhanta in care se regaseste urmatorul fragment: Desi ne-a desfigurat sora, nu-l putem ucide fiindca el nu are egal intre oamnei. Exista oare cineva cu trup de carne care sa nu fie atras de el? era firesc pentru femei ca toate instinctele lor sa se indrepte catre frumusetea barbatului, sa fie seduse de el. dar cum sa explici ca barbatii, si nu barbati obisnuiti, ci intelepti asceti care traiesc in paduri, care au renuntat la orice dorinta, sunt atat de tulburati incat nu isi pot ascunde excitarea si implora sa fie lasati sa se atinga de zeu?